Romantică
Pe când mă cotropea ce nu-mi spuneai, Au prins să sune clopotele lung, Sfințind, parcă, tăcerea dintre noi. Iar ochii tăi, privindu-mă adânc, Mă ridicau de jos, mă-ncoronau, Ca pe o-mpărăteasă de demult. Împodobită cu iubirea ta, Puteam să-nfrunt tot ce mă aștepta, Fără să-mi pierd lucirea de diamant.
Citește articolul integral pe LaPunkt (link extern către LaPunkt — se deschide în filă nouă)
Fragmentul de mai sus este un rezumat. Articolul integral aparține LaPunkt.
Urmărește-ne:Facebook
